Ce este amprenta digitală a browserului? Cum ești recunoscut fără să te loghezi

Un site te poate recunoaște de multe ori fără să te loghezi și fără să instaleze nimic pe calculatorul tău. De fiecare dată când deschizi o pagină, browserul livrează din proprie inițiativă un set de informații.

Setul este suficient de stabil ca să reziste la ștergerea istoricului. Un site necunoscut recunoaște la fel că este același dispozitiv. Aceasta este amprenta digitală a browserului.

MostMate este un browser antidetect destinat operării mai multor conturi. El se ocupă exact de cealaltă față a problemei: să dea fiecărui cont o identitate de browser proprie, independentă și coerentă cu ea însăși pe același calculator.

De aici înainte mergem pe patru întrebări. Din ce este compusă amprenta, pe unde o obține un site, dacă dezactivarea scripturilor ajută și cum o poți testa singur.

Niciun element nu e rar în sine; recunoașterea apare din combinație

Luate separat, toate elementele sunt prea obișnuite ca să identifice pe cineva. Ecrane de 1366×768 sunt peste tot, șirurile de identificare ale Chrome sunt din belșug, iar în fusul UTC+8 locuiesc sute de milioane de oameni.

Ce contează cu adevărat este intersecția. Dimensiunea ecranului este un filtru, sistemul de operare altul, modelul plăcii video încă unul, iar lista de fonturi, fusul orar și preferințele de limbă adaugă fiecare câte unul. Cu fiecare strat suprapus rămân mai puțini oameni. La șapte-opt straturi rămâne adesea o singură persoană.

EFF a făcut un experiment public în 2010 și a strâns circa 470.000 de mostre de informații despre browsere. Dintre ele, 83,6% erau deja unice cu acest set de filtre.

Cercetătorii au transformat rezultatul în cantitate de informație: fiecare browser purta cel puțin 18,1 biți de capacitate de identificare. Alegerea unuia la întâmplare însemna o șansă de potrivire de unu la aproximativ 280.000. Concluziile complete sunt în raportul public al EFF. Aceste cifre sunt citate fără oprire de atunci și, la fel de des, interpretate greșit.

Cifra poate fi citită ușor ca „toată lumea e expusă”. Merită însă tratată mai degrabă ca un avertisment: puterea unei amprente nu vine din cât de rar este un element anume, ci din câte elemente se potrivesc simultan. O valoare foarte neobișnuită face, de fapt, ca dispozitivul respectiv să iasă în evidență statistic.

Există ceva și mai hotărâtor decât numărul de elemente: stabilitatea. Amprenta este utilă pentru că mâine și luna viitoare rămâne în același loc. Un browser care schimbă parametrii la fiecare pornire echivalează cu a preda zilnic un set nou de indicii ca să fii deosebit.

Trei studii, trei cifre: diferența stă în modul de eșantionare

Dacă reții o singură cifră, ajungi la concluzii greșite. Astfel de studii au fost repetate de mai multe ori, iar în condiții diferite rezultatele se distanțează mult.

Primele două rânduri vin de pe site-uri dedicate testării. Cine se deranjează să se măsoare ține deja mai mult la confidențialitate, iar echipamentele și configurațiile lui sunt mai uniforme decât ale utilizatorului obișnuit.

Al treilea rând schimbă scenariul. Scriptul de colectare a fost montat pe site-uri franceze de știri din primele cincisprezece ca trafic și a strâns vizitatori naturali de pe două pagini: vremea și știri politice. Au fost folosite aceleași câteva zeci de atribute.

Aceleași atribute, alt eșantion: unicitatea scade de la 90% la o treime.

Așadar, unicitatea nu este o proprietate fixă a dispozitivului. Ea depinde de îndeplinirea simultană a trei lucruri: câte elemente sunt colectate, de la cine sunt colectate și prin ce metodă. În 2021, cercetătorii au extins atributele de la câteva zeci la peste două sute și au măsurat din nou. Proporția de unicitate a revenit la 81%. Cu cât mai multe elemente, cu atât oamenii se separă mai mult.

Studiul de pe site-urile franceze a lăsat și o descoperire mai practică. Amprentele care nu erau unice erau descrise ca „fragile”.

O mașină care se suprapunea cu zeci de mii de oameni poate intra în categoria unicilor doar printr-o mică schimbare de configurație. Actualizarea browserului, instalarea unei extensii sau o singură ajustare a rezoluției contează. „M-am potrivit cu alții” nu este o dovadă de siguranță, înseamnă doar că nu ai fost încă separat.

Amprenta are trei intrări și doar una depinde de scripturi

Ca să răspunzi la „ce poate vedea un site”, trebuie să privești în trei straturi. Dintre cele trei, doar stratul de jos depinde de scripturi; celelalte două s-au încheiat deja înainte ca scriptul să ruleze. Când site-ul oficial explică izolarea, o împarte tot în aceste trei straturi: dispozitiv, browser și rețea.

Stratul de conexiune: adresa este înregistrată înainte de a pleca cererea

Înainte de a deschide pagina, browserul trebuie să dea mâna cu serverul și abia apoi să trimită cererea. În acest proces, serverul a obținut deja adresa ta de ieșire și un set de parametri negociați.

Parametrii negociați includ metodele de criptare acceptate de fiecare parte, extensiile și ordinea preferințelor. Ce se anunță și în ce ordine este decis de versiunea browserului și de mediul de execuție. Sunt valori care nu ating conținutul paginii și nu cer consimțământul tău: sunt un produs secundar al comunicației în sine.

Adresa plus acest set de parametri permit deja o primă filtrare grosieră. Cărei companii aparține linia și ce versiune sau browser pare cealaltă parte se pot deduce, în mare, fără efort.

Stratul de antete: browserul raportează de fiecare dată câteva elemente

Antetele sunt precizările pe care browserul le adaugă cererii. Câteva apar aproape de fiecare dată: ce limbi acceptă, ce compresii suportă, propriul șir de identificare și de pe ce pagină ai venit.

Elementul de limbă este decis de sistem și de setările browserului și este mai detaliat decât crede majoritatea. În cazul limbii chineze, de exemplu, se disting varianta simplificată, cea tradițională și regiunea. Particularitatea lor este că sunt tăcute, stabile și trimise mereu, fără să se schimbe în funcție de site-ul pe care intri sau de ștergerea istoricului.

Stratul de pagină: scriptul citește mai mult decât îți imaginezi

După ce pagina se încarcă, scriptul poate continua să întrebe. Dimensiunea ecranului și a ferestrei, decalajul fusului orar, numărul de nuclee CPU și treapta de memorie sunt la îndemâna citirii. Aceste interfețe sunt publice în browser, iar documentația interfețelor browserului le enumeră foarte clar, așa că orice site le poate apela direct.

La întrebarea „ce este amprenta digitală a browserului”, primul lucru la care se gândește majoritatea este canvasul și fonturile. Acestea două sunt într-adevăr cele mai des menționate, iar motivul nu este cât de exotice sunt, ci cât de greu se pot schimba.

Canvas și fonturi: cele mai des menționate două

Metoda canvasului este foarte directă. Pagina desenează o formă sau o linie de text într-un loc pe care nu îl vezi și apoi citește imaginea înapoi pixel cu pixel.

Aceeași instrucțiune, desenată pe plăci video, drivere și sisteme diferite, nu produce pixeli identici. Diferența este prea mică pentru ochi, dar suficient de stabilă. Chiar dacă schimbi fundalul sau scara, ea rămâne în același loc.

Lista de fonturi merge pe altă cale. Pagina nu te întreabă ce fonturi ai, ci testează numele fonturilor obișnuite unul câte unul. Dacă, la randarea unui text cu o anumită dimensiune, lățimea măsurată nu se potrivește cu cea așteptată, înseamnă că acel font nu este pe mașina ta. Cu cât testează mai multe nume, cu atât lista obținută este mai lungă.

Fonturile care au intrat din întâmplare la instalarea programelor de design contează și ele aici. De aceea amprenta de fonturi spune adesea mai multe decât dimensiunea ecranului: ea înregistrează ce programe ai instalat și la ce folosești mașina aceasta.

Diferențe de randare: clasa ascunsă în pixeli

Canvasul este doar o ieșire a diferențelor de randare. Lanțul de procesare audio, interfețele grafice și codecurile video lasă fiecare mici diferențe legate de hardware, iar pe aceeași mașină se îmbină între ele într-un mod greu de reprodus pe alta.

Această clasă de valori are un punct comun: este decisă de hardware și de driver și nu poate fi schimbată. Modificarea setărilor browserului, golirea cache-ului sau schimbarea liniei nu le ating.

Mai important decât numărul de elemente este stabilitatea. Aceste valori sunt atât de stabile încât pot servi drept identificator de dispozitiv pe termen lung și, tocmai pentru asta, transformarea unuia sau a două parametri în ceva mai rar nu rezolvă de obicei nimic.

Dacă dezactivezi JavaScript, problema se rezolvă?

Dacă oprești scripturile, a treia intrare este într-adevăr blocată. Pagina nu poate citi lista de fonturi și nu obține rezultatul randării.

Dar primele două straturi rămân la fel. Antetele nu lipsesc deloc, adresa de ieșire este înregistrată la fel, iar parametrii negociați ai stratului de conexiune sunt și ei tot acolo. Opțiunea de a opri scripturile elimină un strat, nu pe toate.

În experimentul din 2010, browserele cu scripturi dezactivate au fost clasate separat ca eșantion „relativ greu de amprentat”. Măsura funcționa într-adevăr la acea dată.

Dar „relativ greu” și „rămâi ascuns” sunt lucruri diferite. Dacă toți din jurul tău au scripturile pornite și tu faci parte din minoritatea care le oprește, acest fapt este în sine o caracteristică. O stare neobișnuită nu te face să dispari, doar te face mai ușor de remarcat.

Problema reală nu este aici. Deranjul creat de amprentă este în principal legarea între ele a aceluiași set de identități, nu dacă un parametru anume este suficient de discret. Asta explică și de ce a face parametrii mai pestriți sau mai rari nu ajută de obicei.

Dacă schimbi browserul pe același calculator, ce elemente te urmează

Mulți cred că instalarea câtorva browsere înseamnă câteva identități, iar schimbarea reală este mai mică decât pare. După comportamentul de după schimbarea browserului, aceste elemente se împart în două grupuri:

• Se schimbă o dată cu el: șirul de identificare al browserului, rezultatul de randare al interfețelor grafice și al canvasului, lista de extensii și stocarea locală cu starea de logare.
• Nu se schimbă: modelul plăcii video și al driverului, parametrii fizici ai ecranului, numărul de nuclee CPU, treapta de memorie, fusul orar al sistemului și fonturile la nivel de sistem.

Primul grup vine de la browserul însuși și se rearanjează la reinstalare, actualizare sau instalare de extensii. Al doilea vine de la hardware și sistem și, oricâte browsere ai schimba, rămân aceleași valori. Ele sunt exact firul care leagă mai multe mașini care „par diferite”.

Dacă deschizi trei browsere pe același calculator, în ochii unui site seamănă mai mult cu trei utilizări ale aceluiași dispozitiv. Nu cu trei dispozitive.

Autotest în trei pași: cum folosești acest criteriu în administrarea mai multor conturi

Site-urile publice de testare funcționează fără înregistrare. În loc să reții concluziile, merită să vezi ce raportează de fapt mașina ta. Aplicat în scenariul cu mai multe conturi, ceea ce trebuie stabilit înaintea rezultatelor testului este ordinea; ordinea de la zero la primul mediu parcurge deja proxy-urile, formularele și lista de verificare în succesiune.

Ordinea testului poate fi stabilită așa:

1. Privește mai întâi de la ce elemente vine unicitatea. La final, nu te uita la punctajul total, ci la „cele mai unice elemente” pe care le indică, care sunt de obicei partea cea mai greu de schimbat la tine.
2. Testează apoi două browsere de pe același calculator, pe rând, și marchează elementele identice în ambele măsurători. Cele care coincid țin de stratul de hardware și sistem și nu se desprind nici dacă schimbi browserul.
3. La urmă, repetă testul cu scripturile oprite și vezi ce valori mai pot fi citite. Ce rămâne este partea care se obține și fără scripturi.

După cei trei pași se ajunge de obicei la aceeași concluzie. Elementele cu adevărat greu de schimbat sunt puține, dar exact ele îți susțin identitatea.

Urmând această concluzie, abordarea pentru mai multe conturi nu este greu de dedus. Ce trebuie făcut este ca mediul fiecărui cont să rămână coerent în propriul său set; parametrii nu trebuie să fie mai ciudați.

MostMate pune această chestiune la pasul de creare a mediului. Limba, limba interfeței, fusul orar și localizarea geografică urmează implicit ieșirea. Elementele de hardware precum ecranul, nucleele și memoria oferă doar două trepte, reală și aleatorie; pentru a te abate de la valoarea implicită trebuie să alegi manual o dată. Acest set de valori și comparația cu configurarea manuală element cu element pot fi văzute alături pe site-ul oficial.

De ce se fac aceste alegeri, și ce blochează fiecare dintre cele patru principii de design este explicat mai detaliat în acel articol. Acolo este scris care principiu corespunde fiecărui tip de eșec și pe care să îl păstrezi primul când cele patru intră în conflict.

Dacă vrei să începi direct, poți și să descarci MostMate și, după instalare, să repeți cei trei pași de mai sus pe propriul mediu.

Dacă vrei să vezi mai întâi cum MostMate strânge aceste valori într-un sistem de administrare a mediilor, începe cu descrierea produsului.

Întrebări frecvente

Amprenta se schimbă dacă șterg cookie-urile sau folosesc modul incognito?

Nu. Cookie-urile și stocarea locală sunt bilețele pe care browserul le păstrează pentru site, iar la ștergere ele dispar. Amprenta este altfel: este o valoare citită pe loc din dispozitiv și browser și nu este stocată pe mașina ta. Modul incognito limitează ce rămâne local, nu schimbă ce raportează browserul către exterior.

Dacă schimb IP-ul, am deja altă identitate?

Ai schimbat doar stratul de rețea. Preferințele de limbă, fonturile, placa video și fusul orar al sistemului nu se schimbă din cauza IP-ului. Iar dacă regiunea noii linii nu se potrivește cu fusul tău orar și cu limba ta, ceea ce rezultă este o combinație fără sens.

Ajută instalarea unui plugin antidetect?

Practica obișnuită este să adaugi zgomot la unele elemente sau să le unifici într-un set de valori majoritare. Unificarea valorilor te face într-adevăr să te pierzi în mulțime, cu prețul ca același grup de oameni să împartă aceleași caracteristici. Zgomotul, în schimb, poate face ca același mediu să raporteze valori diferite în două ocazii, iar asta este deja o anomalie. Niciuna dintre cele două abordări nu atinge stratul de hardware și sistem.

Chiar compară site-urile amprentele?

În antifraudă și controlul riscurilor este o metodă obișnuită și apare mai ales la pași precum logarea, înregistrarea sau plata. Totuși, majoritatea site-urilor îl tratează ca pe un semnal printre altele și îl citesc împreună cu comportamentul contului și istoricul dispozitivului; rareori decid pe baza unui singur element.

Două calculatoare de exact același model vor avea aceeași amprentă?

Nu vor fi identice. Mașinile de același model se ramifică repede în versiunea sistemului, fonturi, drivere, fus orar, limbă și extensii instalate, iar toate aceste diferențe ajung în amprentă. Mașinile clonate instalate în serie sunt cele mai apropiate, dar asta acoperă doar o parte foarte mică din scenarii.

Cu un browser antidetect, nu mai pot fi găsit?

Nu. Browserul antidetect se ocupă de granița dintre medii, ca fiecare cont să aibă o identitate de browser independentă și coerentă. El nu schimbă modul în care platforma stabilește cui aparține un cont și nu promite niciun rezultat. În plus, trebuie separați doi termeni: coerența amprentei este o metodă de autoverificare, nu o regulă de detecție a platformelor. Dacă le tratezi ca pe același lucru, ajungi la așteptări nerealiste față de instrument.